Nu eu l-am vrut pe el, ci el pe mine...de blog zic

Sunt cateva luni de cand imi da tarcoale, imi sufla in ceafa, ma ameteste, ma scutura din cap pana in picioare si cum sa va zic.. asa parca imi ia aerul care mi se cuvine sa-l respir. Ma lupt cu blogul asta de mult timp pentru ca stiam ca poate fi mai puternic decat mine, pentru ca ramane scris si nu se sterge, pentru ca ... eu pur si simplu l-am refuzat si el tot ce-a vrut a facut. Uite ce e mai blogule...ai castigat...ok? M-ai invins, ai iesit la rampa, esti smecher...maine va sti multa lume de tine. Eu, umil reporter inclin sa promit ca voi scrie aproape zilnic banal sau sclipitor...mai vad eu. Un lucru mai am de marturisit in fata ta, blogule, viitor stapan de halucinatii de reporter....inainte sa dau click pe PUBLICARE POSTARE trebuie sa mai stii un lucru: fara "Reporter Special" erai pierdut undeva in blogosfera, in anonimat, in aglomeratie, ramaneai necitit.. nimic mai dureros sunt sigura.

Asadar, ce noroc pe tine, mai blogule... exista Reporter Special, pe scurt o echipa mica, entuziasta, cu reporteri diferiti care-si pun poze pe birouri, rad si isi dau silinta fara sa se uite la ceas. E pe Antena 3 in fiecare sambata seara pe la 8, sa va uitati, sa va strambati, sa criticati, sa schimbati postul doar ca sa va intoarceti dupa aia tot la el sau...doar ca sa vedeti ce gandesc niste oameni norocosi in ordine alfabetica: Adi, Adi, Anca, Ioana, Cosmina, George, Stelu, Tavi, Tavi, Victor, Vlad si cativa pesti fara nume.

P.S. Acum 20 de minute am spus pentru ultima oara ca n-o sa-mi fac niciodata blog (in timp ce ma gandeam cum vreau sa arate)...NA, poate sunt slaba pentru ca el, blogul e gata si acum
ce sa mai zic? "Bine ati venit, randuri de reporter!"