Mi-a fost dor să scriu pe blog de aceea m-am şi întors. Strigat şi dorit e textul de azi, se zvîrcoleşte în drafts de cîteva săptămîni timp în care s-au întîmplat lucruri. Se prea poate ca rîndurile de reporter să arate un pic diferit, ca un amestec de droguri afective sau poate doar ca un exerciţiu pentru zece degete.
De ce n-am mai scris pînă acum? Pentru că mi-a fost greu. E mereu greu să scrii după ce spui un gen de La revedere, oricum ar fi el.
Ca să aibă şi un scop mai puţin melodramatic, revenirea pe blog, recomand un film pe care l-am văzut în vacanţă. Cea mai recentă producţie a lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona e de văzut pentru titlu, pentru Scarlett si Penelope şi pentru Javier Bartem pe care îl ştiţi din No country for old men. Bartem joacă bărbăţia fără nicio greseală şi face, după mine, din Juan Antonio unul dintre cele mai seducătoare personaje masculine. Atenţie la coloana sonoră, eu am fredonat-o trei zile şi n-are decît 2 minute.
Eu m-am întors. Pot să intru ? :)
