Mâine seară pe Antena 3 începând cu ora 8 şi 5 la Reporter Special veţi putea vedea povestea homosexualilor din România. E vorba de o poveste cu oameni care şi-au pus sufletul pe tarabă, la vedere.
Vă mai spun că pentru a o scrie am stat în preajma unor oameni curajoşi, am văzut un oraş frumos şi am ascultat poveşti, lucruri pe care ei nu le-au mai spus nimănui. S-au emoţionat în faţa camerei şi s-au oprit, doar pentru o clipă, au continuat să rostească să roşească şi mai presus de toate să creadă că încet, încet se vor simţi acasă în ţara în care s-au născut.
Mulţumesc celor carora nu le-a fost ruşine să ridice mingea la fileu: Lucian, Claudiu, Florin, Petru, Daniel, Ciuceta, Cleo, Angela, Mo, Ciprian, Florin.
Mulţumesc celor care au lucrat cu mine: Adi, Adi, George, Victor, Tavi şi Vlad.
Mulţumesc şi celor care-mi citesc rândurile...uitaţi-vă şi la poveste....la poveşti.
Colegul meu, Stelian o să explice în materialul său ce înseamnă comerţul pe internet. Aştept să înţeleg chestia asta pentru că sincer n-am prea colindat magazinele virtuale şi aş vrea să-mi arate cineva ce-am pierdut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Vrem sa fim primii care sa te felicite pentru reportaj. Multumim pentru tot!
Lucian si Claudiu
Silfinica mea amazoana COSMINA, dincolo de impartialitatea deloc resimtita, dincolo de atitudinea subiectiv-influentata de sursele tale pecuniare, trecand si peste implicarea emotionala deloc neutra in aceasta "saga", as indrazni sa apelez la nerostitele tale (sper, deloc-emo depresive) lacrimi, la distanta si limitele impuse de ipocrizia si prostia si mediocritatea ce te inconjoara... desigur un "Pacha" - nu ma refer la snobish behaviour specific snobilor din "Capitala" noastra, respectiv la clubul lui Mutu, ci la parfumul silfinic si ylang-ylang-ian de la Dior.., acum, mai mult ca sigur te grabeshti catre Cotroceni - doar nu poti lipsi de la gorgeous-show0ul lui Kylie..., dar te intreb, stii, recunosti, accepti si respecti diversitatea umana...?!?
Nu pot sa ma las provocat de sabloanele generate de cliseele si stereotipiile
romanesc-promovate ale prezentei, importantei, indispensabilitatii de tot ceea
inseamna femeia - respir, lacrima, intangibil, geneza, plenitudine,
supravietuire,...
Voi incerca sa creionez, insa, ceea ce s-ar intampla, ceea ce ar inexista, ceea
ce ar aduce o viata fara EA - femeia. Echivalentul ar putea fi regasit,
eventual, doar in aria Desdemonei, care, constienta ca va disparea, cere sa
"lasciate mi morire" - "Othello"-Verdi.
Repet: ceea ce s-ar intampla in absenta femeii!!!
Tu, barbatule, vei supravietui, vei simti din nou atingerea usoara a cearcafului
si vei sti ca ai supravietuit, mai tare decat timpul si miscarea care-ti
scurteaza viata, cu fiecare clipa de destin, intre paralizie si dezlantuire e
trasata linia vietii tale: aventura femeii. Iti vei inchipui, fara de femeie
fiind, ca cea mai buna masura de prevedere, de non-sistere e sa nu te mai misti
vreodata. Nici in cearceaful altora, nic in cel ala femeii tale. O sa te
inchipui imobil, dezgolit de iubire, de afect, de suflet. Altfel spus, la
adapost de primejdia femeii, de intamplarea intalnirii ei, de incertitudinea si
haosul ce-l provoaca absenta ei.
Dar, EA a disparut. Astamparul tau n-o sa opreasca timpul care se scurge fara
ea, fara tine, cu toate ca il nascocesti din nou si din nou, si-l masori, fie in
trecut, fie in viitor. Niciodata in prezent. Este timpul care-ti neaga
imobilitatea si te supune pericolului EI de ate suprima...oh, nebun aventurier,
ai inceput sa-ti masori viteza iubirii in secundele timpului-femeie.
Da, timpul-femeie fara EA! Timpul pe care, in absenta ei, a femeii, incerci a-l
inventezi tocmai pentru a putea supravietui. Ca sa-ti dai iluzia unei permanente
pe pamant. Timpul pe care creierul tau o sa-l creeze observand mereu alternanta
luminii si a tenebrelor pe cadranul somnului fara de EA-Femeia. Retinand
imaginile placiditatii amenintate de ingramadirea concentrata si neagra din nou,
de descarcarile trecute de ploaie, de neindoielnica aparitie a
curcubeului-femeie; ascultand chemarile ciclice ale animalelor in muntii mintii
tale, strigand semnele timpului de non-femeie, urletul vremii de doliu, zgomotul
timpului de sarbatoare. In sfarsit, tot numind timpul, vorbind despre timp,
gandind timpul inexistent al unui univers pe care nu poti si nu ti se permite
a-l cunoaste, te gandesti la EA - Femeia. Femeia-timp. Femeia-curcubeu.
Femeia-respir. Femeia-lacrima. Este, aparent, facil de a intelege sinonimia.
Femeie.Timp. N-au avut niciodata inceput si nu o sa aiba nicicand sfarsit. Nu
s-au nascut. Nu vor disparea. Dar, exista. Prin respir. Prin lacrima. Si, nici
timpul, nici femeia, nu vor afla niciodata ca o sa inventez masura infinitului,
ca si rezerva de ratiune, pentru a nu le pierde. Timpul. Femeia. Timpul-femeie.
Dar, daca, din prea multa dragoste voi inventa si voi masura o femeie, un timp
care nu exista?
Atunci, si numai atunci, o sa inventez un non-timp-femeie care nu exista, dar,
care, ma va ajuta sa stiu, sa disting, sa judec, sa calculez, sa-mi imaginez, sa
prevad, sa sfarsesc prin a ma trezi, a gandi ce incumba absenta, pierderea,
inexistenta ei - a Femeii. Voi sfarsi prin a gandi ceea ce n-o sa aiba alta
realitate decat cea creata de disparitia, inexistenta ei.
Doar dupa acest cataclism vei reusi sa revii la realitate, vei avea capacitatea
de a te bucura de sisterea, de respirul, de lacrima, de parfumul, de carnalul,
de prezenta ei. A Femeii. Femeia fara de timp. Fara de spatiu. Pur si simplu,
Femeie.
Si, va trebui sa-i ridici o mie de temple, va trebui sa dictezi o mie de legi,
sa adori o mie de zei, sa pictezi o moe de tablouri, sa dezintegrezi o mie de
atomi pentru a realiza ca nu poti sa iubesti decat O femeie.
Si, vei face toate acestea pentru ca esti pierdut fara Ea. Femeia...
Si, nu neaparat pentru "echilibru" - oricum inexistent, indraznesc sa dau definitia "femeii" - nu celei non-biologice...
Nu pot sa ma las provocat de sabloanele generate de cliseele si stereotipiile
romanesc-promovate ale prezentei, importantei, indispensabilitatii de tot ceea
inseamna femeia - respir, lacrima, intangibil, geneza, plenitudine,
supravietuire,...
Voi incerca sa creionez, insa, ceea ce s-ar intampla, ceea ce ar inexista, ceea
ce ar aduce o viata fara EA - femeia. Echivalentul ar putea fi regasit,
eventual, doar in aria esdemonei, care, constienta ca va disparea, cere sa
"lasciate mi morire" - "Othello"-Verdi.
Repet: ceea ce s-ar intampla in absenta femeii!!!
Tu, barbatule, vei supravietui, vei simti din nou atingerea usoara a cearcafului
si vei sti ca ai supravietuit, mai tare decat timpul si miscarea care-ti
scurteaza viata, cu fiecare clipa de destin, intre paralizie si dezlantuire e
trasata linia vietii tale: aventura femeii. Iti vei inchipui, fara de femeie
fiind, ca cea mai buna masura de prevedere, de non-sistere e sa nu te mai misti
vreodata. Nici in cearceaful altora, nic in cel ala femeii tale. O sa te
inchipui imobil, dezgolit de iubire, de afect, de suflet. Altfel spus, la
adapost de primejdia femeii, de intamplarea intalnirii ei, de incertitudinea si
haosul ce-l provoaca absenta ei.
Dar, EA a disparut. Astamparul tau n-o sa opreasca timpul care se scurge fara
ea, fara tine, cu toate ca il nascocesti din nou si din nou, si-l masori, fie in
trecut, fie in viitor. Niciodata in prezent. Este timpul care-ti neaga
imobilitatea si te supune pericolului EI de ate suprima...oh, nebun aventurier,
ai inceput sa-ti masori viteza iubirii in secundele timpului-femeie.
Da, timpul-femeie fara EA! Timpul pe care, in absenta ei, a femeii, incerci a-l
inventezi tocmai pentru a putea supravietui. Ca sa-ti dai iluzia unei permanente
pe pamant. Timpul pe care creierul tau o sa-l creeze observand mereu alternanta
luminii si a tenebrelor pe cadranul somnului fara de EA-Femeia. Retinand
imaginile placiditatii amenintate de ingramadirea concentrata si neagra din nou,
de descarcarile trecute de ploaie, de neindoielnica aparitie a
curcubeului-femeie; ascultand chemarile ciclice ale animalelor in muntii mintii
tale, strigand semnele timpului de non-femeie, urletul vremii de doliu, zgomotul
timpului de sarbatoare. In sfarsit, tot numind timpul, vorbind despre timp,
gandind timpul inexistent al unui univers pe care nu poti si nu ti se permite
a-l cunoaste, te gandesti la EA - Femeia. Femeia-timp. Femeia-curcubeu.
Femeia-respir. Femeia-lacrima. Este, aparent, facil de a intelege sinonimia.
Femeie.Timp. N-au avut niciodata inceput si nu o sa aiba nicicand sfarsit. Nu
s-au nascut. Nu vor disparea. Dar, exista. Prin respir. Prin lacrima. Si, nici
timpul, nici femeia, nu vor afla niciodata ca o sa inventez masura infinitului,
ca si rezerva de ratiune, pentru a nu le pierde. Timpul. Femeia. Timpul-femeie.
Dar, daca, din prea multa dragoste voi inventa si voi masura o femeie, un timp
care nu exista?
Atunci, si numai atunci, o sa inventez un non-timp-femeie care nu exista, dar,
care, ma va ajuta sa stiu, sa disting, sa judec, sa calculez, sa-mi imaginez, sa
prevad, sa sfarsesc prin a ma trezi, a gandi ce incumba absenta, pierderea,
inexistenta ei - a Femeii. Voi sfarsi prin a gandi ceea ce n-o sa aiba alta
realitate decat cea creata de disparitia, inexistenta ei.
Doar dupa acest cataclism vei reusi sa revii la realitate, vei avea capacitatea
de a te bucura de sisterea, de respirul, de lacrima, de parfumul, de carnalul,
de prezenta ei. A Femeii. Femeia fara de timp. Fara de spatiu. Pur si simplu,
Femeie.
Si, va trebui sa-i ridici o mie de temple, va trebui sa dictezi o mie de legi,
sa adori o mie de zei, sa pictezi o moe de tablouri, sa dezintegrezi o mie de
atomi pentru a realiza ca nu poti sa iubesti decat O femeie.
Si, vei face toate acestea pentru ca esti pierdut fara Ea. Femeia...
Sunt foarte anxios-asteptand reactzia ta...
A fost ok.
unde se poate vedea on line materialul?
Multumesc, Lucian si Claudiu.
In cel mai scurt timp materialele de la Reporter Special vor fi urcate pe site-ul de la Antena 3, deci vor putea fi vazute si pe net. Voi anunta pe blog.
Mi-ai facut-o anxiosule, ai dat tot ce-ai putut, te-ai incordat si mi-ai pus capac, m-ai inghitit pe mine cu tot cu sursele mele pecuniare...sa-ti fie de bine, baietzel cu puf la mustacioara.
Nu stiu cum se vede lumea de la tine si ce femeie absenta si in rochie sifonata iti coloreaza existenta anonima si nici nu stiu cum se vede viata dintr-un colt de unde tu privesti si nu se uita nimeni inapoi sa ti raspunda...nu scrie, nu intereseaza pe nimeni.
Anxiosule, nu port Dior, nu dansez in Pacha si nu ma grabesc pentru ca de obicei ajung la timp. Departe sunt de mine toate astea. Se vede ca te-ai interesat totusi. Cu cat iti platesti sursele? Le scoti la bere? La un ceai la tonomat? Le dai tigari straine si margarina tartinabila?
Diversitatea umana e pentru mine ce vad in stanga si in dreapta, ce nu e ca mine, ce e diferit si ce incerc sa inteleg, ce se regaseste in textele si in materialele mele.
Lumea nu e nimic fara femeie...cam ca tine.
Striga-ti numele tare si stai drept, sa te numere la recensamant. Pe legitimatia pe care o arati dimineata la intrare scrie tot anonim? imi pare putzin rau...gata a trecut.
Good job, Coz!
doin' what i can, cipri :)
bravo cosminut!
Intai o felicit pe Cosmina, apoi dau in anonimul ala caruia ii place sa isi vada textele. Probabil ti le recitesti de vreo 5 ori pe zi....just for the sake of it. In alta ordine de idei....e un text de doi lei ce ai scris tu acolo, n-are pic de substanta, valoare ori simtire (probabil ai uitat ce inseamna pixul/creionul/stiloul si hartia - e mai personal si nu te lasa sa aberezi intr-un asemenea hal precum ai facut tu).
Daca lucrezi in aceeasi breasla precum Cosmina, tot ce pot sa zic e ca te-as impusca de cum te-as vedea. Esti genul de om pentru care as fi dispus sa pun in miscare un genocid....si crede-ma sunt putine acele tipuri de oameni(lepre/brute, numeste-le cum vrei).
Asa cum te-ai prezentat pe acest blog - anonim - vei ramane cel mai probabil toata viata pentru ca nu poti mai mult. E simplu. Pentru noi probabil. Pentru tine cu siguranta va fi foarte greu.
Inca o data felicitari Cosmina si scuza-mi discursul dar nu m-am putut abtine.:)
multumesc!
Trimiteți un comentariu