seara în care toată lumea a râs...la reporterul nostru special de mâine

S-a întâmplat într-o seară în care nimeni nu avea veselia la el...am cumpărat câteva bilete si ne-am distrat două ore..timp în care am tras de puţine ori aer în piept. Un show de stand up comedy sau improvizaţie poate să facă asta. Poate să-ţi schimbe o stare cu una ceva mai bună, poate să-ţi aducă mai aproape o bere, un prieten şi îţi aminteşte, dacă mai e nevoie că urmează zilele libere. Pentru că n-am vrut să ţin seara doar pentru mine, m-am gândit să arăt cum începe să râdă România şi din motivul ăsta.

Spun începe pentru că la noi tradiţia are 4 ani, în timp ce peste graniţe stand up comedy sărbătoreşte centenarul.

Mâine, la Reporter Special, iese la rampă de mână cu al meu şi reportajul colegului Stelian despre mâncarea ecologică.

Multumesc din nou colegilor mei şi băieţilor din reportaj cei care schimbă stări atunci când nimeni nu are veselia la el. În rest, sâmbătă, antena3, 20.05 şi sper să placă..da.

verde crud

Careu de puşti, salopete şi Ioane d'Arc la Reporter Special

Nu e nici subiect de reportaj şi nici măcar uniformă obligatorie, e de fapt un început de săptămână pe care echipa de la reporter special l-a petrecut pe teren ad litteram. Adică am ieşit toţi la paintball sa facem poze pentru emisiune. Am tras cu puşca şi după am tras câteva concluzii:
- reporterii nu se uita toţi într-o singură direcţie atunci când nenea fotograful se arăta servit de o lumină şi un fundal agreabil
- reporterii folosesc la paintball o singură tactică de joc: "Înainte! URAAA!!"
- reporterii cântăresc în nişte minute argumentele pro şi contra cu privire la look ul din fotografii şi ajung la concluzia că nu le pasă de salopeta dublă în care o imită pe Ioana d'Arc
- reporterii se aruncă toţi în faţă, haotic şi pueril de dragul unei ultime poze de grup

Am apucat să vă spun că mai avem timp să ameliorăm toate chestiile astea?...da mai avem...şi mai facem şi lucruri serioase. Să vă uitaţi sâmbătă la Antena 3 de la 8 şi 5 aşa de confirmare.

Au fost trei Ioane d'Arc şi patru Vlad Ţepeşi.

sambata cu duminica

Vine si sta putin, atat cat sa-ti arate ca e inflatie de lene, de biciclisti, de timp liber, de ceasuri fara cuc, de ziare mai mici, de zambete si de margarete prin parcuri. Nu dureaza mai mult de doua zile si e asteptat de cinci. Se termina brusc, dureros si de obicei nu iarta pe nimeni indiferent de ce v-au pus stramosii in cromozon. Nu e pe pile, nu se negociaza, nu se molipseste, nu se da, nu se ia...e cu sambata si cu duminica.

E weekend, impuscati-l ca s-a terminat, crutati mesagerul. Sa traim!

azi cânt

o pictorita, un macho de 62 de ani, un tata şi un inginer...în jurul unei mese

Ce se intampla daca intr o seara, o pictorita venita din Elvetia, un armean ironic specialist in jocuri de cuvinte si priviri, un inginer precis si un tata tanjesc la aceeasi farfurie cu rosii proaspete si branza ca si mine?

Se spun lucrurii...inginerul e provocat sa vorbeasca despre culori si sevalete, pictorita e frumoasa si ceilalti care jongleza cu limbi straine, culturi si civilizatii au o singura varianta ramasa...sa cedeze farmecelor.
Mie, imi revine indatorirea de a privi toate astea, de a uita de o zi plina si de a baga la cap...
Mai tarziu le voi spune la randul meu, la momentul potrivit. Ei au fost insa extraordinari, au pus la punct detaliile unei expoziţii, l-au sunat pe printzul Sturza la 22.30 sa-l invite la expozitie, el a spus da.
Mai departe, au povestit despre iubirile din tinerete si despre noua statuie a lui Carol. Inginerul ne-a anuntat de cateva ori cat e ceasul si ca 8 iunie cade duminica si nu luni cum credeam toti...la sfarsit, tot el ne-a explicat diferenţa dintre o barda si un topor... e geniala barda, are manerul curbat. Pe 8 iunie ma duc la expozitie :)

apa, prieteni, zid cu iedera, film european..si ti se face brusc bine

Romanii au nevoie de mai multe ziduri cu iedera, de mai multe filme care se termina sec si de mai multi Fatih Akini care sa le inventeze.

Omul asta chiar a reusit sa tina bucuresteni stresati pe banci de lemn, in aer liber in curtea interioara a Muzeului Taranului Roman pret de 122 de minute. Cum? A facut un film intr-un anume fel.

Stiti cum era aerul la Festivalul Filmului European? Important, n-a mirosit o secunda a "yes or no", a Brad Pitt sau a Hollywood. Am vazut trei filme bune intr-o singura duminica, am baut apa, am pocnit sticla dupa aia si m-am mirat cand s-a terminat "De partea cealalta".

Bravo, FAtih Akin! Asta trebuie sa facem noi, astia care ne uitam la filme in curtzile muzeelor, sa ne miram la sfarsit. A vazut cineva "De partea cealalta"?

Homosexualii...România nu i-a vrut de la început, sâmbătă seara pe Antena 3

Mâine seară pe Antena 3 începând cu ora 8 şi 5 la Reporter Special veţi putea vedea povestea homosexualilor din România. E vorba de o poveste cu oameni care şi-au pus sufletul pe tarabă, la vedere.

Vă mai spun că pentru a o scrie am stat în preajma unor oameni curajoşi, am văzut un oraş frumos şi am ascultat poveşti, lucruri pe care ei nu le-au mai spus nimănui. S-au emoţionat în faţa camerei şi s-au oprit, doar pentru o clipă, au continuat să rostească să roşească şi mai presus de toate să creadă că încet, încet se vor simţi acasă în ţara în care s-au născut.

Mulţumesc celor carora nu le-a fost ruşine să ridice mingea la fileu: Lucian, Claudiu, Florin, Petru, Daniel, Ciuceta, Cleo, Angela, Mo, Ciprian, Florin.

Mulţumesc celor care au lucrat cu mine: Adi, Adi, George, Victor, Tavi şi Vlad.

Mulţumesc şi celor care-mi citesc rândurile...uitaţi-vă şi la poveste....la poveşti.

Colegul meu, Stelian o să explice în materialul său ce înseamnă comerţul pe internet. Aştept să înţeleg chestia asta pentru că sincer n-am prea colindat magazinele virtuale şi aş vrea să-mi arate cineva ce-am pierdut.

sa radem putin...inca putin...nu, hai s-o facem toata viata

E poate cel mai bine asa....sa razi, sa razi inca o data si mai e ceva dupa asta, realizarea cea mai de pret..sa-i faci pe cei din jur sa rada de tine. Inca un lucru esential este sa nu te simti prost ca tu stai in fata lor si de tine se rade. Vorbim de stand up comedy ca sa aprind lumina, pentru ca nu vorbim de coerenta in mijlocul noptii, vorbim de pofta de cuvinte.

Am pofta sa va spun cum a fost in seara asta la un show de stand up comedy. Am pofta sa scriu ca am ras cel mai tare la bancurile cu femei care conduc prost, cu femei care se duc in gasca la baie si cu femei care citec cosmo...fetelor, cosmo nu e cea mai buna revista. Incercati apropo de asta Tabu si o parte din Elle daca tineti neaparat la pagini lucioase cu femei si barbati pozati pe rosu. In Tabu si Elle se mai si scrie.

Revenind la rasul din cafeneaua de la Deko...va spun ca a fost pe bune. E total show ul, e fitness pentru diafragma, maini si picioare. Costel, Vio si Teo (in ordinea intrarii in scena) au ras de tot ce se poate si noi de ei...si cand spun tot asta inseamna ca nici Eminescu si Veronica n-au scapat, a fost cuplul serii. Noua ne-a placut, am filmat tot si promitem ca dam si la televizor, incercam sa aflam pe ce coordonate de latitudine nordica si sudica se stand up comedia in Romania...am investigat si va spunem la Reporter Special....putintica rabdare ar spune Caragiale daca ar fi aici.

Asta facem noi, suntem curiosi de meserie.

Pana una alta, zic sa invidiem comediantii...pentru ca rad mereu si pentru ca noi, oamenii de rand avem nevoie de motive serioase sa o facem. Zic sa-i invidiem...macar in seara asta. La reporter ii veti vedea peste o luna, cam asa...dar va anunt eu :)

Sambata e reportajul Ancai!! Eu o ma uit cu popcorn alaturi...e frumos.

baietzeii si fetitzele care se fastacesc

V-ati gandit macar o singura data ca nu v-ati ales bine profesia? Sunt convinsa...intrebarile astea o fac vie, pentru ele ajungem sa fim invidiati. Eu am patit-o, mai mult decat atat o si recunosc si e ca si cum as fi patit-o de doua ori...sunt reporter in continuare pentru ca de cate ori ma incearca intrebarea imi vin in minte mai multe argumente pro decat contra.
Se intampla sa o dam in bara, noi oamenii, cu totii....o facem si ne fasticim dupa, cautam explicatii incercam sa ne mintim pe noi ca si cum am fi altii. La sfarsit ajungem acasa si nu mai avem unde sa ne ascundem si suntem vinovati si suntem adorabili.

Ce i de facut? de trait clipa, fie si pe aia, de ascultat un Lenny sau un Robbie si de uitat la niste poze cu amintiri faine....a si de amintit ca suntem norocosi sa fim asa si de imbratisat toate astea de mai sus. Eu nu prea reusesc..nu-mi ajung bratzele. Incerc totusi...eu, reporter! Tu?

Poveştile de la reporter

Asa cum stiti, Reporter Special e in fiecare sâmbătă seara la Antena 3.
Sâmbata asta e rândul Ancăi să vă spună o poveste, mie una mi-a plăcut. Am stat puţin cu Anca şi George la montaj, nu pentru că nu aveam ce face ci pentru că am zărit prin geam câteva cadre şi am simţit nevoia să văd mai mult. Anca vorbeşte pe al său blog despre asta aşa că eu n-am să repet. N-am să vă spun foarte multe nici despre povestea mea...va fi sâmbăta viitoare dar e gata de ceva vreme.

Am ales să spun povestea oamenilor care judecă şi nu cu scopul de a da lecţii de viaţa, sunt mult prea tânără, ci doar aşa ca să-i ajut să se recunoască unii pe alţii. Da, oameni buni, judecăm aspru adesea şi ştiţi de ce? Pentru că e mai uşor să judeci aspru, să desfiinţezi decât să repari.
La sfârşit rămân cei judecaţi, cei care aleg să trăiască o viaţa în ceolofan. Le e frică să meargă şi să privească drept, nu ţipă aproape niciodată ca să nu atragă atenţia şi dacă o fac, o fac în şoaptă.

Reportajul meu va fi despre homosexuali....nu i-am incurajat şi nu le-am plâns de milă, am făcut altceva...i-am cunoscut, am stat cu ei la bere şi am văzut Clujul. După care eu am ales să rămânem prieteni, ei s-au lăsat convinşi să-mi spună totul, nu fără să roşească....în tot timpul ăsta Adi a filmat. Vă arătăm sâmbăta viitoare ce şi cum şi mă ţin de cuvânt.

Eu am scris după, asta a fost cel mai greu....până când m-am îndrăgostit de cuvinte. Nu ştiu dacă v-am mai spus asta....n-aş vrea să mă repet

Mi-au luat-o inainte fara sa ma faca sa ma simt cumva in urma

Cei trei, se stiu ei, si de acum ii stie cerul si pamantul pentru ca le zic eu numele Anca, Ioana si Stelu...ei au avut blog dinaintea mea. De ce? pentru ca l-au dorit, pentru ca au vrut sa scrie despre Reporter Special. O spun fara sa-i intreb, o spun pentru ca si eu am simtit la fel dar n-am scris de emotie niciun rand pana azi...Mi-au luat-o inainte fara sa ma simt cumva in urma, dar gata, nu ma mai pot abtine. Am blog si voi scrie despre Reporter, despre sanse fructificate si trenuri in care oamenii se urca la timp. Cam asa e Reporter Special. Ne-am propus sa filmam, sa scriem si dupa sa va aratam cum e la noi acasa in Romania. Acum ca a inceput, incepem si noi sa credem ca o sa fie bine. Sigur pana acum e ca nu prea dormim noaptea, nu ne e somn, nu suntem obositi, bem cafea buna si avem cateva idei in care credem, poate doar noi...e inceput.

Cerem ceva totusi .... sa ne urmariti, cumva fara ingaduinta, prietenie sau colegialitate...in schimb ne vom lasa priviti in fata, adica prin ce scriem, ce surprindem si prin ce credem.

Nu eu l-am vrut pe el, ci el pe mine...de blog zic

Sunt cateva luni de cand imi da tarcoale, imi sufla in ceafa, ma ameteste, ma scutura din cap pana in picioare si cum sa va zic.. asa parca imi ia aerul care mi se cuvine sa-l respir. Ma lupt cu blogul asta de mult timp pentru ca stiam ca poate fi mai puternic decat mine, pentru ca ramane scris si nu se sterge, pentru ca ... eu pur si simplu l-am refuzat si el tot ce-a vrut a facut. Uite ce e mai blogule...ai castigat...ok? M-ai invins, ai iesit la rampa, esti smecher...maine va sti multa lume de tine. Eu, umil reporter inclin sa promit ca voi scrie aproape zilnic banal sau sclipitor...mai vad eu. Un lucru mai am de marturisit in fata ta, blogule, viitor stapan de halucinatii de reporter....inainte sa dau click pe PUBLICARE POSTARE trebuie sa mai stii un lucru: fara "Reporter Special" erai pierdut undeva in blogosfera, in anonimat, in aglomeratie, ramaneai necitit.. nimic mai dureros sunt sigura.

Asadar, ce noroc pe tine, mai blogule... exista Reporter Special, pe scurt o echipa mica, entuziasta, cu reporteri diferiti care-si pun poze pe birouri, rad si isi dau silinta fara sa se uite la ceas. E pe Antena 3 in fiecare sambata seara pe la 8, sa va uitati, sa va strambati, sa criticati, sa schimbati postul doar ca sa va intoarceti dupa aia tot la el sau...doar ca sa vedeti ce gandesc niste oameni norocosi in ordine alfabetica: Adi, Adi, Anca, Ioana, Cosmina, George, Stelu, Tavi, Tavi, Victor, Vlad si cativa pesti fara nume.

P.S. Acum 20 de minute am spus pentru ultima oara ca n-o sa-mi fac niciodata blog (in timp ce ma gandeam cum vreau sa arate)...NA, poate sunt slaba pentru ca el, blogul e gata si acum
ce sa mai zic? "Bine ati venit, randuri de reporter!"