Visători condamnaţi în lumea actelor

Mai întâi a fost poezia, apoi hârtia...şi încet încet poeziile au început să se scrie pe hârtii, la fel şi scrisorile. Lucrurile au degenerat, acum citim lucruri murdare şi inutile precum cărţi de identitate, cereri, adeverinţe, chitanţe, cnp-uri şi serii de buletin, liste de preţuri şi hărţi spre nicăieri, sloganuri electorale şi indicatori chimici de poluare...Cine are nevoie de toate astea să ridice mâna sus? Ipotetic vorbind...sunt totuşi singură în birou. Cine le vrea? Când avem vacanţe, hamacuri, vise, glume, îmbrăţişări, umbre, parfumuri de oraşe vechi şi tablouri, ziduri cu iederă şi câteodată prieteni...cineva le-a inventat totuşi.


Cineva stă satisfăcut cu mâinile în sân aşteptând să se termine tura, cineva completează un registru citind cu atenţie instrucţiuni la fel, cineva a citit la viaţa lui mai multe cnp uri decât poveşti despre prinţese, cineva îşi face la fiecare 6 luni permanent doar pentru că freza asta intimidează oamenii la ghişeu, cineva dă mai tare la emisiunile electorale şi tot ei sunt cei care-ţi lasă ameninţări dulci sub ştergătoare cu "NU MAI PARCA AICI!"..cineva..
Şi de cealaltă parte sunt ei, visători, cei care se trezesc cu amenzi, cu facturi neplătite, certificate confiscate, bani uitaţi în blugi şi mototoliţi în maşina de spălat, nu pentru că sunt răi, ci pentru că uită şi de fapt nu le pasă...sunt visătorii condamnaţi în lumea actelor...îi veţi recunoaşte sigur pentru că pur şi simplu nu au unde să se ascundă.