vineri, 5 septembrie 2008

Speranţa e făcută din material rezistent

- Tu cine eşti?
- Unu' care nu doarme...
- Şi nu ţi-e bine aşa?
- E doar binele care îmi aminteşte zilnic de lucrurule rămase neîntîmplate.

Profesorii le vor binele celor mai mici în vîrstă, se uită de după ochi umezi, îngăduitori, părinteşti, sfătuitori la curajoşii care se aruncă în gol cu paraşuta amorţită. Încercă şi ei să-i prevină că ceea ce urmează e teatru, da, adică o corvoadă deghizată în cele mai tinere Juliete, cei mai răzvrătiţi Ruscani, cei mai trişti Treplevi şi în cele mai acute simţiri. Cei mici însă nu aud, nici n-au cum cînd respiră în fiece zi dorinţe atît de mari, care pîndesc la toate ferestrele şi care sunt mai rezistente decît fricile.

Toamna asta, 230 de oameni s-au vrut actori...şi eu. Ne-am înscris la admitere la UNATC şi ne-am dus acolo inconştienţi şi orbi să le spunem deja actorilor prin poezii, monoloage, cîntece şi dansuri de ce nu putem dormi. Ne-a luat două săptămîni să-i convingem am putea fi de-ai lor. Pe parcurs am rămas mai puţini şi mai puţini. Ne-am ataşat, ne-am ţinut de urît pe lîngă liste care nu iartă, ne-am spus între noi monoloage şi poezii, am căutat să consolăm şi să fim oameni cu cei care îşi plîngeau nereuşitele şi cîţiva dintre noi au izbutit să-şi stăpînească firile în faţa comisiei.

Nu ştiu cum să descriu stările în care doar dorinţa acută te mai ajuta sa pronunţi corect versurile lui Shakespeare sau ale unei melodii prea grele pentru o voce nelucrată. Dorinţele pot face asta, pot schimba ierarhii, colegi între ei şi partituri de viaţă.

Nu sunt încă o actriţă, dar cei de la UNATC s-au hotărît să încerce să mă facă..
Sunt deci o norocoasă stăpînitoare de fire şi ştiu...mă arunc în gol.

17 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari Cosmina! Sa fie de bun augur! la cat mai multe recitari si monologuri...cu public :). Iavo (nu-mi mai merge contul de google :D)

Anonim spunea...

!!! Felicitari !!! iar iar iar!!!
see you on next step :P

Anonim spunea...

E de bine!Felicitari? Cite vrei.Pasiunea ta,imnul... tau
teatrul,nu e nimic rau.
Sigur e,ca pasiunea
nu exclude..televiziunea
De baut, cind ne oferi?Sa exorcizam citeva sticle.Suc ce se,poate...
Salutare ...

Elisa spunea...

Felicitari, draga mea! Ma bucur pentru tine si abia astept sa te vad pe scena unui teatru!

Anonim spunea...

Iti doresc ca toate cautarile tale sa nu fie zadarnice. Sa descoperi mereu macar cate un "bob de lumina" la fiecare efort al tau de a scormoni ...Ai un suflet frumos, care ni se descopera cu fiecare scriere de-a ta. Sa fie mereu cum vrei TU.

Anonim spunea...

Sunt foarte happy pentru tine. De doua zile ma gandesc sa te sun ca sa imi spui ce ai facut. Ma bucur ca sunt vesti bune! Sper sa ne vedem saptamana asta sa fim fericite, impreuna, pentru victoria ta! Un pup mare de la Ursz@

cosmina spunea...

Mulţumesc, mulţumesc pentru că vă bucuraţi. Gata! La deschis şi golit de sticle! :)

Anonim spunea...

Sticle pline ce urmeaza a fi golite? Unde, cand, cum? Felicitari si pe blog :)

Anonim spunea...

Felicitari. Ai avut noroc ca nu ai avut oameni care erau platiti sa rada in sala de examen...cica era unu dar era usor de mituit

cosmina spunea...

mare noroc :)

Dan Terteci spunea...

Bravo, si eu am vrut sa merg la IATC (asa era pe vremea mea), dar m-a batut tata si am mers la Drept! Si acum ma gandesc daca sa fac pasul!...

cosmina spunea...

Pe mine nu m-au bătut ai mei, dar din păcate am trecut din proprie initiativa pe lângă IATC. Noroc de schimbarea de literă. Mi-a dat curaj :)

Anonim spunea...

Bravo, Cosmina! Imi place... materialul sperantei tale. Nu-l lasa sa rugineasca. Felicitari pt reusita si pt randurile inspirate pe care le citesc cu placere de fiecare data.

Iarina Copuzaru spunea...

Cosmina, felicitari pentru ceea ce am citit pe blog.
vreau sa te rog ceva... sa imi spui si mie un titlu sau mai multe de monoloage comice... daca nu iti cer prea mult. poti sa imi scrii la egopur@yahoo.com

cosmina spunea...

Uită-te pe textele lui Teodor Mazilu, ia cartea "Proştii sub clar de lună". Are mai multe piese în afară de asta. Ortansa, Monica, te fac să râzi oricând.

Anonim spunea...

Draga mea Cosmina, era o alba dimineata in care ne-am trezit si nici una dintre noi nu era creata. Eram ambetate absolut. Si atunci mi-am dat seama, eu si cu tine, ca suntem colege si ca am fost de la inceput acolo una pentru cealalta. te pupa bestia din Brasov.

cosmina spunea...

:) care e din nou pe capul meu