
Grădina bunicii avea şi un al doilea nivel, o terasă pentru funduri leneşe şi gînduri de duminică, din acelea care se sugerează nu se spun apăsat şi cu doi copii blonzi care se fugăreau foarte viu.
În grădina capitol n-a fost azi nicio clipă anul 2008, ci cum mult timp în urmă. Lipseau trenurile, ofiţerii nerăbdători şi ramas bun urile peroanelor secolului trecut.
Păcat că e puţin altfel acum...nu e nimeni pe picior de plecare în armată, nu le mai ducem dorul, nu ştim să iubim ca pe vremuri, să fluturăm batiste în gară şi să spunem poezii. E urît, e demodat, e comic, e nepotrivit. Putem măcar să purtăm genţi vechi şi să credem în minuni puţin, nu mult.
Un comentariu:
Gusturile nu se discuta,dar se educa incet,incet!Esentele frumusetii revin.Sa mai vedem si vineri.
Trimiteți un comentariu