
Dacă prima parte te lasă să mai bei un suc, să mai caşti, după ce miliţianul răpeşte o fată şi o leagă de pat în numele unui fals mariaj, clipeşti din ce în ce mai rar. Miliţianul e impotent, ceea ce-l face şi mai fioros, îşi constrânge subordonaţii
să-i violeze nevasta în timp ce el îi citeşte scrisori de dragoste de la iubitul adevărat plecat pe front.
Dacă vedeţi filmul acasă, piratat nu ezitaţi să mai daţi un rewind ceva pentru înţelegerea deplină a replicilor...merită fiecare cuvinţel. În rest, hainele sunt vintage, papucii Angelicai jos pălăria şi micul mafiot de nelăsat fără supraveghere.
Personajele cu suflete despuiate până la brâu suferă de o formă stranie de puritate şi nu par să mintă nicio secundă. Pe lângă cea mai buna regie la Gijon Film Festival, la Rotterdam Film Festival, recunoaşterea noastră la Tiff, Cargo 200 m-a mai câştigat încă o dată pe mine ca spectator. Am uitat să scriu de muzică...sunt câteva piese, eu am reţinut trei..curg lin, eminescianeşte de o perfectă nedreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu